Le désert à petites gorgées
Prix international de poésie L.S SENGHOR
Mention Honorable
Milan 2018
Je suis née dans un verre d’eau
Et ceux qui de soif avaient la mort
Écrite sur le front, m’ont vénérée,
Et de leurs prières ont asséché mon berceau.
La nuit quand la pluie manquait autour
Les bouches se tordaient de remords
Et les langues comme l’herbe buvaient les larmes
Des yeux qui rôdent.
En grandissant j’ai bu moi aussi comme eux
Le désert à petites gorgées,
Comme eux j’ai attendu la venue au monde
D’une enfant qui se noie dans la promesse
Et qui gigote dans l’espoir perdu.
Comme eux j’ai saisi à deux mains ma chance
Et j’ai fait de la soif ma raison de marcher
En fuyant les rivières de mes souvenirs
Et les nuages qui s’en vont trop loin…
Abreuver les vivants du rêve voisin.
——-
Desertul cu mici înghițituri
M-am născut într-un pahar de apă
Ca și cei care au murit de sete
Scrisă pe frunte, m-au venerat
Și rugăciunea lor mi-a uscat leagănul
Noaptea când nu ploua nicăieri
Gurile se strâmbau
Și limbile precum iarba
Beau lacrimile ochilor jucăuși
Crescând am băut apa
Cum deșertul o soarbe în mici înghițituri
Ca și apa am așteptat
Venirea pe lume a unui copil
Ce se întristează de atâtea promisiuni
Și de speranța pierdută
Ca și ei mi-am luat norocul în propriile-mi mâini
Și mi-am făcut din sete
Rațiunea de a merge înainte
Trecând peste râurile amitirilor
Și peste norii ce se duceau tot mai departe
Trebuie să-i adăpi pe cei vii
Cu atâtea vise
Traduit en roumain par Ion Deaconescu
(President of Mihai Eminescu Internațional Academy)
La lecture du poème par Lo Bourbon de Navarre
